Țesătoarea de povești este ghidul tău prin lumea complexă a narațiunilor. Ea găsește firele narative care te ating și le întrețese pentru a scoate la iveală modele neașteptate. În felul acesta îți va schimba perspectiva asupra propriei povești.
Prin activitatea ei, țesătoarea de povești dorește, mai presus de orice, să faciliteze explorarea poveștilor de viață ale oamenilor. În plus, ea speră să îi împingă pe drumul autocunoașterii și dezvoltării.
Țesătoarea de povești lucrează și cu branduri pentru a explora potențialul neexplorat al poveștii lor de brand și pentru a le transfigura conținutul într-o experiență narativă captivantă.
Alătură-te și tu oamenilor curajoși care au decis să devină eroii propriilor povești, asumându-și responsabilitatea pentru acțiunile lor. Explorează o lume în care fiecare dintre noi are posibilitatea să-și spună propria poveste, unde vocea fiecăruia este apreciată.
Cine e țesătoarea de povești?
Țesătoarea de povești este una dintre multele povești care se întrepătrund în viața fondatoarei noastre, Daria. Ea este un narator pasionat și specialist în literatură comparată. Mai mult decât atât, ea crede că poveștile formează legături între oameni din timpuri și spații diferite, și dorește să faciliteze astfel de conexiuni.
Fă cunoștință cu Daria
Sunt țesătoarea de povești. Trăiesc în mijlocul poveștilor, ale căror ițe le țes, creând lumi din cuvinte și fraze.
Căutând firele poveștilor noastre de viață, le țes și scot la lumină modelele fascinante pe care le formează viețile fiecăruia dintre noi.
Mă găsești și aici:
Sunt membră
Iată cum a început totul:
A fost odată ca niciodată o fetiță care adora poveștile. O ruga pe bunica să-i citească în fiecare seara înainte de culcare, și adesea și pe parcursul zilei.
Într-o zi micuța a observat că bunica folosea un creion și hârtie pentru a scrie lista de cumpărături pe care i-o dădea bunicului, iar el citea articolele din listă și știa ce are de cumpărat.
I s-a părut ceva magic!
I-a cerut bunicăi hârtie și un creion și a început să scrie o poveste. A desenat linii sinuoase pe hârtie, dorindu-și ca frazele din mintea ei să fie întipărite pe hârtie prin mâzgălelile ei. Odată terminată treaba, a mers și i-a recitat cu mândrie povestea pe care o scrisese bunicăi. Bunica a spus că îi place povestea, dar că ar fi mai bine să aștepte până când începe școala înainte să se facă scriitoare.
Au trecut câteva zile și micuța s-a întors acasă, la părinți. Abia aștepta să le citească povestea scrisă de ea. Dar când au ajuns acasă și a scos hârtia și-a dat seama că ceva nu era în regulă.
Magia dispăruse și nu mai știa ce a scris.
L-a rugat pe tata, care le știa pe toate și repara orice, să-i citească el povestea. Dar tata a clătinat din cap și i-a explicat că magia scrisului era legată de magia cititului și că ambele necesită știința literelor.
Tata s-a oferit să o învețe literele și micuța a acceptat, fiindcă nu voia să mai piardă vreodată vreo poveste. Așa că, seară de seară, tata i-a arătat formele literelor și cum să le scrie și să le recunoască. N-a trecut mult timp și a început să-i citească ea tatei sau bunicii poveștile la culcare în loc să-i asculte pe ei cum citesc.